Secunda nemuririi,plapanda si rece,
Un gand inghetat de zapada,mai trece
Minutul se-mparte in zeci de secunde ,
O creanga,cu flori timida se-ascunde
Secunda nemuririi ,amara,tacuta,
Ocean zbuciumat ,un cant de lauta,
Se rasfrange ziua ,ca o dimineata
Se-ntinde firul strans in ghemul ei de ata.
E toamna si -i cald ,o cireasa apare
Ca o minune , verde ,in rosie-nserare,
Un vant apare-n zori....
Lumina,intristare,
Cireasa cade -apoi , pe frunze galbene-n carare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu