Cad frunzele si azi ca si-n trecut,
Cum cade gandul in necunoscut...
Dar parca azi mai trista e gradina ...
E vina toamnei sau a mea e vina ?
Cum stam tacuti alaturi amandoi ,
O alta toamna plange langa noi...
E toamna pustiirilor de veci,
Pe care -o simti cand ti-e scris sa pleci,
Cand sufletul , in clipa despartirii,
Se face una  cu durerea firii...
Strangi amintiri de parca frunze strangi,
Si fara voia ta incepi sa plangi...
Cad frunzele si azi ca si-n trecut ...
Cum cade gandul in necunoscut...
...Il simt cum pleaca sufletu-ti de-acum .
Imi simt si eu tot sufletul pe drum...
Si am ramas pe banca amandoi ,
Doi arbori desfrunziti si tristi si    goi...
                                        (A M)