Locul de unde incepe sa se zareasca Grumazestiul
Biserica satului si cimitirul, locul unde se odihnesc acum bunicii mei ...
Intr-o discutie intamplatoare cu ai mei, mi-am amintit iar de Grumazesti si amintirile amestecate, vioaie si nastrusnice ale copilariei mi-au invadat mintea si ochii cu lacrimi. Imi este mereu dor de Grumazesti! Acum si maine si oricand in viitor am sa-i simt lipsa.
Acolo, undeva in departare de timp si spatiu se afla locul unde eram cea mai fericita fiinta. Zambesc gandindu-ma si parca ma vad cum in prima zi a vacantei de vara eu si fratele meu poposeam la Grumazesti in casa Bicai si a lui Bicu(bunicii din partea mamei). De cum se ivea turla bisericii dintre dealuri, incepea sa-mi tremure stomacul de emotia intalnirii bunicilor, de fericirea ca urmeaza doua luni de zbantuiala ,libertate totala si deplina. Ajunsa in curte, imediat dincolo de poarta, sandalele mele zburau tocmai langa grajdul vacii, hainele care nu-mi trebuiau ramaneau pe drumul pana in casa unde ma aruncam in bratele bunicilor si ii pupam cu tot dorul strans de aproape un an. Apoi, parca dintr-o lipsa de timp sau impinsa de fericire o luam la sanatoasa, desculta, prin iarba verde si curata a curtii si a livezii. Bica mea era un horticultor desavarsit, fara sa fi studiat vreodata aceasta disciplina in vreo scoala. La ea puteai gasi lamai care rodeau, zmeur, agris, coacaz, nuc cu fructe mari si coaja subtire, cires amar, peri de cateva feluri, gutui, meri, pruni si flori frumoase pe care se mai supara cateodata Bicu...fiindca ii "invadau "atelierul (lemnaria)
Bicu era tamplar, unul dintre artizanii necunoscuti ai satelor, un adevarat artist ce facea minuni cu lemnul.
Of! Cate as avea de povestit! Cate amintiri frumoase am...Ce frumosi erau flacaii din sat, pe care ii vedeam cand ma duceam si eu sa casc gura "la joc" sambata...Ce frumoase erau surorile mamei, care erau inca fetite nemaritate... Si acum imi amintesc cum Lentica, matusa mea preferata, isi calca rochita cu plii iar eu in calitate de ajutor trebuia sa-i tin cu degetul fiecare pliu ca sa-l poata netezi. Vesnic luam degetul prea devreme, de frica fierului, stricandu-i toata munca... Imi amintesc,sarmalutele fara egal ,rotunde invelite in stevie,fierte la foc molcom in oala de tuci(schija ),cuptorul cu placintele si painea ,alivencile neintrecute ale Bicai ,apoi jocurile de sambata de "la curte"...Muzicantii ce erau"tocmiti" sa cante pentru tineretul adunat la joc..."Curtea" era mosia lui Aristide Caradja, vestitul entomolog ce a fost expropriat de regimul comunist. Intreaga lui colectie de fluturi se afla si in ziua de astazi la Muzeul Antipa din Bucuresti.
De fapt Grumazestiul meu se afla intre minunatiile Neamtului. De jur imprejur este brazdat de manastiri, Braditel, Agapia, Secu, Sihla, Sihastria, Varatec, Manastirea Namtului. Iar de pe munte se zareste , falnica Cetate a Neamtului, cetatea lui Stefan. Pe drumul dintre Tg. Neamt si Grumazesti, lasand in urma Ozana cea limpede, treci exact prin fata casei lui Ion Creanga iar daca timpul iti da ragaz poti sa intri sa vezi motoceii cu care se juca mata lui Nica ... E frumos locul, sunt frumosi oamenii, este frumoasa istoria asezarilor...
Am gasit cateva poze si am sa va arat cat este de frumos Grumazestiul meu, al mamei si mai ales a tatei...
Casa in care s-a nascut Ion Creanga
Cuptorul si hornul cu motocei unde unde crapau matele ,jucandu-se cu ei...
Manastirile de care am pomenit mai sus...locuri superbe ,exemplu de curatenie si liniste
Manastirea Agapia in deal sau Agapia veche
Manastirea Agapia noua
Manastirea Braditel
Manastirea Neamtului
Manastirea Secu
Manastirea Sihastria
Manastirea Sihla
Manastirea Varatec
Cetatea Neamtului...paznicul de nadejde al minunatiilor nemtene
frumos....foarte emotionant...dar "satul cu rachiti"?.....
RăspundețiȘtergere@anonim
RăspundețiȘtergereiti multumesc ,ca mi-ai vizitat blogul,cat
despre "satul cu rachiti"(NETEZI,banuiesc )m-am gandit sa scriu alta data.
O zi buna iti doresc!